“Suntem prima natiune din istoria lumii , ai carei cetateni ajung la casa lor darapanata intr-o masina.” Will Rogers
Altceva aveam „in plan” pentru astazi. Am in ciorne, incepute si abandonate fiindca necesita un picut mai multa atentie in expunere sau, pentru a le face cat de cat valoroase, impun si o documentare suplimentara, 3 teme din care as fi putut alege. Doar ca, un schimb de opinii observate in dimineata aceasta printre comentariile la postarea de ieri, ma determina sa „atac” o alta tema. Asa ca … Avertisment !!! : postarea de astazi nu are nicio componenta misogina chiar daca, in rezumat, avem de-a face cu o idee suficient de vehiculata – femeile sunt soferi slabuti spre execrabil. Daca o asemenea concluzie poate fi considerata misogina atunci si constatarea conform careia majoritatea barbatilor gatesc naspa spre aproape-comestibil ar trebui sa fie considerat un punct de vedere feminist. Ori nu e cazul. Cochetam si unii si altii cu ambele indeletniciri, si sofatul si bucatareala, dar n-o sa auzi pe nimeni care se ridica de la masa simtind ca e nevoie sa mai desfaca putin cureaua spunand „Am mancat ca la tata acasa” dupa cum nici n-o sa auzi pe cineva multumit de felul in care a lasat masina spunand „Am parcat ca o femeie”. Ma plangeam ieri (aiurea, multi ati sesizat absolut corect ca de fapt ma alintam umpic :P ) despre faptul ca avand o audienta preponderent feminina, discutiile de pe acest blog sunt lipsite de temele „profunde” ale conversatiilor gen „intre baieti”. Aseara a trebuit sa ies putin. Cu masina. Cale de vreo trei semafoare, am putut observa la volanul masinii din spatele meu o domnisoara. Tanara, frumusica. Dupa ultimul semafor am facut dreapta intrand pe platoul din fata garii. Am semnalizat cu intentia de a vira stanga pentru a ma parca. Cat pe ce sa intru intr-o masina care ma depasea neobservandu-mi intentia. Am franat violent, a franat, delicat, si masina in cauza desi frana ei nu era de niciun folos. La volan, domnisoara frumusica. A ridicat, putin jenata din umeri si mi-a zambit atat de dulce ca mi-a trecut intr-o fractiune de secunda toata supararea. In timpul in care eu cugetam ce mare dar de la bunul Dumnezeu e zambetul in viata noastra (saru’mana B ursucel, printesa a Zambetului ! :P – vezi ca nu pomenesc numai de oo ? :twisted: ), pe blog se incincese o discutie nu neaparat aprinsa, dar pasionala, intre Mitzaa si Andreotti, despre … modele de Ford-uri !!! :shock: Mi-am facut cruce de dimineata cand am vazut, mai fac una si acum, ca n-as fi gandit ever ca pe blogul meu, doua fiinte feminine pana-n varful unghiilor, vor discuta vreodata, aplicat si documentat, despre masini. Ieri, delfinuta July scria pe blogul ei si ideea a aparut si in unele comentarii despre privire. Si ii spuneam ca tocmai am frunzarit o carte (as minti sa spun ca am citit-o; nu am putut sa o citesc, este una dintre cele mai proaste carti care mi-au cazut vreodata in mana), „Barbatul de azi explicat femeilor” in care autorul, Gerard Leleu pre numele lui, explica despre predominanta vederii la barbat asa : „Aceasta dateaza de acum 10 milioane de ani ( :shock: ), probabil. In vremurile acelea, stramosii nostri indepartati sareau din creanga in creanga in imensele paduri tropicale din Africa de Est. (:oops:) Intr-o zi s-a auzit un tunet surd si puternic, in timp ce pamantul se cutremura si copacii erau cuprinsi de zguduituri puternice : placa tectonica care purta Asia s-a ciocnit de placa ce sutinea Africa.
0 comments:
Post a Comment