Punctele cheie ale afacerii noastre rezolvate cu containere

Fabrica de bere a familiei a aparut pe terenul situat in centrul orasului micut de munte. Evident ca nefiind atat de mare productia la inceput si ea a fost construita la cote mai mici decat o fabrica normala de profil.
Am crezut ca productia noastra se va limita la asigurarea consumului din oras, dar turistii au remarcat gustul bun, consumul s-a extins repede in afara orasului si am ajuns sa fim solicitati de catre supermarketuri renumite si lanturile internationale ale unor restaurante renumite.
Nu puteam sa lasam sa ne scape o asa ocazie, numai ca trebuia sa rezolvam rapid o problema serioasa de organizare: asigurarea unor puncte cheie ale afacerii noastre urgent, intr-un spatiu restrans.
Cu alte cuvinte aveam nevoie de:
-ghereta paznic la poarta, dar nu aveam loc in curte sa o construim. Abia ne miscam noi, salariatii de la fabrica de bere, in curtea mica a fabricutei, deci prezenta echipei de constructori nu era sub nicio forma de dorit. In plus, daca asteptam dupa aprobari sa ridicam cabina minuscula, pierdeam partenerii si nu am mai fi avut nevoie de ea.
-spatiu de depozitare. Un camion putea fi incarcat direct din fabrica, dar pentru mai multe erau necesare doua spatii de depozitare cel putin de unde camioanele sa fie incarcate si sa plece cu berea mai departe. Lucram deja in doua schimburi si aveam nevoie de depozite unde sa stim marfa asigurata.
-un spatiu pentru doua-trei birouri de unde sa se factureze marfa, sa fie tinuta evidenta contabila.
Trei cladiri diferite necesitau timp, multa cheltuiala si indeplinirea multor formalitati ca ele sa fie construite in mod legal. Cautand solutii pe internet problemelor care ma framantau am gasit si solutii viabile: containere care puteau fi adaptate activitatilor desfasurate in ele de catre angajatii nostri.
In minuscula cabina de paza, omul de la poarta nu avea nevoie decat de o masa si un scaun, la care sa scrie ce era important pentru slujba lui si un grup wc cu o chiuveta sa nu fie nevoit sa lase poarta nesupravegheta in caz de urgenta. Cabina de paza a fost realizata la comanda, intr-un timp record dupa dimensiunile comunicate de noi.
Depozitele din containere au fost aduse si montate la fel de repede. Ele nu erau prevazute decat cu sistem de iluminat ca incarcarea masinilor sa fie posibila si noaptea, dar si manipularea marfii in interiorul lor.
Atunci am realizat cat de usor se asigura punctele cheie ale unei afaceri cu containere. De pilda pe un santier, cand angajatorul doreste sa asigure doua-trei mese calde muncitorilor se poate organiza o bucatarie intr-un container si o sala de mese in altul ca salariatii sa aiba parte de un pranz sanatos si consistent si de o cina buna.
In momentul in care un angajat vede ca angajatorul depune eforturi ca lui sa ii fie bine, isi sa silinta sa munceasca mai mult si mai bine si este loial angajatorului sau.
Toti antreprenorii sunt multumiti ca isi pot comanda aceste constructii prefabricate, usoare si rezistente, pe care le pot compartimenta dupa dorinta, sa raspunda nevoilor lor productive.

Despre musca-n lapte

Cu totii avem o reactie destul de revoltata, de dezgust atunci cand o insecta ne intra-n mancare. Ei, cam asa se intampla si cand trecem prin perioade mai delicate, zbuciumate, perioade in care vrem ca cei din jur sa-si “mind their own business”, sa se abtina la comentarii ori interventii. Fiecare om este indreptatit la o parere, atunci cand e cazul. Dar atunci cand parerea aceea e fix ca musca-n lapte cand de fapt musca trebuie sa stea unde-i e locul (la “toaleta”), perioadele grele se complica. Am avut neplacerea, de multe ori in ultima vreme, sa am “supriza” de a ma ciocni de parerile, actiunile si comentariile unor oameni care chiar nu aveau niciun fel de cuvant de spus in privinta unor lucruri prin care treceam eu si mai ales dreptul de a recurge la anumite mizerii de genul indus intrigi. Nu mi-as fi dorit sa aflu. Poate mi-ar fi fost mai bine sa nu stiu, fiindca unii din acei oameni chiar imi erau simpatici. Inevitabil insa, uneori, aflu. Si-atunci ma enervez. Ma enervez fiindca nu pot intelege de ce nu si-ar vedea unii de treaba lor si-si dau cu parerea asupra a ceea ce faci tu, ingreunand si mai tare situatia. Bineinteles, atunci cand afli niste lucruri care se intampla cu oamenii pe care ii cunosti, e logic sa ai o parere. Cu totii avem pareri. Dar de la a o avea sau a o exprima in intimitate si pana la a te baga se pare ca nu e decat un mic pas. Un pas care, parerea mea, persoanele neimplicate n-ar trebui sa-l faca. Actualmente, ce-i drept, cercul meu de prieteni s-a restrans considerabil, realizez insa ca e spre linistea mea. Cei care nu au pus intrebari, care au inteles ca e o situatie care ma priveste numai pe mine si care nu au comentat nici de bine, nici de rau, ci m-au ascultat doar, au ramas. Cei care au crezut ca stiu mai bine decat mine ce se intampla, e alta discutie… Oamenii care stiu cu anticipatie despre starile prin care vei trece dar tac si te sustin atunci cand ai nevoie, cei care nu alearga dupa detalii picante ori prea intime, ei au ramas. Cei care mi-au inteles tacerea si nu s-au plictisit langa mine cand priveam in gol, oamenii care nu au incercat sa murdareasca ci sa ma faca sa vad ca in fiecare esec e o experienta care a continut si multe momente pretioase, amintiri si trairi fara de care nu as mai fi eu, pe-acei oameni ii salut si ii pretuiesc. Am ales sa scriu acum despre asta deoarece nu am vrut sa fie o “scrisoare” nervoasa si plina de ura. Fiindca am trecut si prin asta. Fiindca vorbele si faptele acelor oameni m-au afectat direct si indirect. Dar am realizat ca omul poate avea parte de dureri mult mai mari decat intrigile altora. Si ca important e nu sa te lasi lovit si mai tare atunci cand esti deja jos. Mi-am dat seama ca vreau sa iau exemplul pasarii Phoenix, sa renasc din cenusa, sa cladesc din nimic. Sa ma cunosc mai bine, sa lupt mai mult, sa pretuiesc ce-a fost si ce vreau sa vina.