Adapostul lor
Este cerul. Pentru ei, norii tin de cald. Picaturile de ploaie ii spala si ii trezesc in fiecare zi. Cainii le ling ranile precum intr-o scena biblica. Oamenii se uita cu mila la ei. I-ar ajuta si nu prea. Ajutor nu inseamna insa 1 RON aruncat in graba. Nici mai multi! Romania duce lipsa de programe pentru ajutorul oamenilor fara casa. A celor pentru care strada a devenit vila. Desi seamana mai degraba cu un beci vechi, intunecos si umed. Boschetarii poarta zi de zi cu ei si o parte din personalitatea si atitudinea noastra. Fara sa recunoastem asta, ne simtim mai bine atunci cand ii vedem. Ne fac sa parem mai importanti. Ne implora sa ii ajutam. Traim intr-o societate in care, vorba lui Adrian Georgescu, mai degraba ies apele in strada decat oamenii.
0 comments:
Post a Comment