Despre musca-n lapte

Cu totii avem o reactie destul de revoltata, de dezgust atunci cand o insecta ne intra-n mancare. Ei, cam asa se intampla si cand trecem prin perioade mai delicate, zbuciumate, perioade in care vrem ca cei din jur sa-si “mind their own business”, sa se abtina la comentarii ori interventii. Fiecare om este indreptatit la o parere, atunci cand e cazul. Dar atunci cand parerea aceea e fix ca musca-n lapte cand de fapt musca trebuie sa stea unde-i e locul (la “toaleta”), perioadele grele se complica. Am avut neplacerea, de multe ori in ultima vreme, sa am “supriza” de a ma ciocni de parerile, actiunile si comentariile unor oameni care chiar nu aveau niciun fel de cuvant de spus in privinta unor lucruri prin care treceam eu si mai ales dreptul de a recurge la anumite mizerii de genul indus intrigi. Nu mi-as fi dorit sa aflu. Poate mi-ar fi fost mai bine sa nu stiu, fiindca unii din acei oameni chiar imi erau simpatici. Inevitabil insa, uneori, aflu. Si-atunci ma enervez. Ma enervez fiindca nu pot intelege de ce nu si-ar vedea unii de treaba lor si-si dau cu parerea asupra a ceea ce faci tu, ingreunand si mai tare situatia. Bineinteles, atunci cand afli niste lucruri care se intampla cu oamenii pe care ii cunosti, e logic sa ai o parere. Cu totii avem pareri. Dar de la a o avea sau a o exprima in intimitate si pana la a te baga se pare ca nu e decat un mic pas. Un pas care, parerea mea, persoanele neimplicate n-ar trebui sa-l faca. Actualmente, ce-i drept, cercul meu de prieteni s-a restrans considerabil, realizez insa ca e spre linistea mea.