Cand nu ai echipament de protectie a muncii ai insomnii

era tarziu. adormisem de puţin timp. în gând îmi vorbea cineva şi m-am trezit. mă uitasem la ceas dar nu reuşisem să îmi dau  seama cât e ora. luna plină era  suficient de rotundă încât să cred că nu o să se facă dimineaţă curând. da! adormisem de puţin timp! era o vreme când  nu ne minţeam! nerozii nocturne! miroase a uitare! dar e lumina. inventasem o ghicitoare dar nu îi mai ştiu răspunsul. am pierdut sensurile şi cuvintele pe care le-am dat acelor sensuri. am aruncat cu pietre în ieri dar parca avea echipamente de protectie, dar n-am uitat. insomnie! visasem un leagăn… un leagăn scorojit care mă întreba  ce sunt? cine sunt eu? n-am ştiut ce să-i spun… dar m-am trezit cu asta în gând. adormisem de puţin timp! cine sunt?… nu sunt nimic! idei ştrengare!

de cateva minute privesc in gol fara ma gandesc la ceva. nu stiu sa urasc. privesc cum bate vatul si as avea nevoie de pantofi de protectie. nu stiu sa fiu indiferenta. ascult o pasare zgribulita cum inceraca sa spuna ceva. nu stiu sa aud ganduri nerostite. privesc un mar verde. nu stiu sa cad. geamul se izbeste obsesiv. nu stiu sa ma ridic. irosesc temeri. l-am uitat pe ieri …iar pe maine nu il cunosc. privesc in jos. nu stiu…patetic!