Cintec de alungat cuvinte

Uneori, rar ce-i drept, uneori in zile… in momente ca asta… imi incurc genunchii… Nu mai stiu sigur care-i stingul si care-i… dreptul, care e primul si care al doilea si de ce… Ii iau in palme… ii cintaresc, ii sterg de praf (da, mai ales asta!), ma uit la ei prin lupe maritoare, ii oglindesc si-i supun probei frigului. Ce alt prilej mai bun pentru incercarea frigului decit asta de acum? Uneori, rar ce-i drept, mai incurc si… usile si se poate intimpla sa fiu… dincolo. Pentru un timp sau… altul. Duceti-mi cuvintele la marginea padurii, sa mi le pasca umbrele, sa le sarute pietrele… Eu orb fiind de-acum presimt un alt fel de vorbire, altfel trecind prin mine sevele spre ziduri… Fiind aer de pasari zburatoare, duceti dulcea cuvintare la marginea de mare a sticlei, sa infrunzeasca asteptarea… Si armele si calul si umarul cel smuls din plamini sa nu mai striveasca cerul intre pleoape! 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related