“Cel ce da putin da din inima; cel ce da mult da din avutie.” Din ciclul “Cogito”: Darnicie-Daruri

Melci pentru mama, Blandiene pentru mine Bine ati venit iar pe la mine, ma bucur pentru vizita pe care-o faceti acestui blog. Sunt foarte fericita. SUNT FOARTE FERICITA. Zilele vietii mele sunt toate deosebite. Nu intre ele, ci prin ele insele. In primul rand, imi place ce traiesc. Sa nu credeti ca sunt numai eu vreo privilegiata, ocolita de uratul vietii. Nu vreau sa filozofez acum si nici sa dau lectii despre cum sa gasim sens si frumusete in toate cele. Aveti mult mai multa experienta de viata decat mine, stiti si voi ceea ce stiu eu. Sunt fericita ca mai pot fi fericita dupa scurtele dar frecventele prabusiri depresive. Este un miracol pe care numai cei afectati il pot intelege.  Nu fac acum nici lista lunga a motivelor care-mi fac mie traiul placut. Slava Domnului pentru puterea ce mi s-a dat de-a fi inteles ceea ce e cu adevarat bine si important pentru mine. Restul, ca un copilas: cad, si ma ridic. Nu sa cazi e necazul, ci sa nu te mai poti ridica. Sa nici nu ai o mana alaturi sa te ajute, e o problema. Dar asta nu ni se intampla daca avem bun simt si stim cum se cuvine sa traim, printre ceilalt i. “Cel ce da putin da din inima; cel ce da mult da din avutie”- proverb turcesc Vedeti voi, eu sunt “mica”. Nu scunda, si nu foarte tanara, dar mica, mica. M-a invrednicit Dumnezeu, si framant cu o mana (cam stiti de ce) aluat de cozonac. Am aflat eu o reteta simpla de tot si imi rezulta si mie, ca multor bucatarese avansate, cate un cozonac, un baton impletit sau un melcisor ca cei din imagine, cu care s-o bucur cateodata pe mama, amatoare mare de asa ceva. Nu pot face multe pentru ea, dar fac de drag. La randul meu, am apreciat dintotdeauna ajutorul de tip sacrificiu care mi s-a dat, si mai putin cel in bani. Daca cineva si-a sacrificat timpul, rabdarea, poate linistea din casa, pentru mine, m-a emotionat mult mai mult decat cineva care mi-a intins imediat ce i-am cerut, bani. Sa dai, si sa ti se dea din inima, este cel mai expresiv gest de iubire pentru celalalt pe care-l facem. “Cine da ce are nu se rusineaza.” (Un alt proverb turcesc.) Pentru a nu pierde alaltaieri masina catre casa n-am apucat sa achit pretul (de anticariat) pentru cartea cu Octavian Paler. Asadar, i-am dat azi vanzatorului meu-prieten banii pentru ea si am avut si bucuria sa gasesc la el o carte semnata de Ana Blandiana pe care n-o aveam, autoare dupa care sunt “topita”: “Cea mai frumoasa dintre lumile posibile”. Cum sa nu fiu fericita? Va doresc tuturor, chiar tuturor sa fiti si voi fericiti. LA MULTI ANI.